Că moartea este de fapt singura certitudine în viața noastră aceasta o știm cu toții! Interesant este că, deși e singurul adevăr absolut, este lucrul despre care dorim să vorbim cel mai puțin, mai mult, evităm subiectul cât mai mult posibil.
Frica de moarte, cea mai puternică frică, este cea care ne îndeamnă la acest comportament, care de multe ori ne poate aduce mai mult rău decât bine.
Atunci când cineva drag moare, poate fi dificil pentru tine ca și părinte să știi cum să-ți înveți copilul să facă față în aceste momente, mai ales dacă lupți și tu pentru propria durere. Felul în care copii înțeleg moartea depinde foarte mult de vârsta la care se află, experiența de viață și tipul de personalitate. Fiecare copil este unic!
Este foarte important să fii sincer cu copilul tău și să-l încurajezi să-ți pună întrebări, chiar dacă uneori îți va fi greu să îi răspunzi. Este important de asemenea să creezi o atmosferă de confort și deschidere cu acesta și să-i explici că felul în care te simți nu este bun sau rău, la fel cum emoțiile noastre nu sunt bune sau rele.
La vârsta de aproximativ 5 – 6 ani viziunea copiilor despre lume este una literală. În acest caz ar trebui să-i explici copilului despre moarte în termeni concreți, de bază. Dacă persoana decedata a fost bolnavă sau în vârstă, îi poți explica copilului faptul că, corpul persoanei nu mai funcționa, iar medicii nu au reușit să-l mai repare. Dacă persoana a decedat brusc într-un accident, îi poți spune copilului ceea ce s-a întâmplat și din această cauză, corpul a încetat să mai funcționeze. Cuvintele „a muri” sau „moarte” înseamnă încetarea corpului de a mai funcționa.
IMPORTANT! Evitați să le spuneți copiilor că persoana respectivă „a plecat”, „a mers la culcare” sau că familia „a pierdut-o”. Copii vor înțelege aceste fraze literal și ulterior le poate fi frică să meargă la culcare sau să le fie frică ori de câte ori cineva pleacă undeva.
La vârsta cuprinsă între 6 și 10 ani, copilul începe să înțeleagă finalitatea morții, chiar dacă nu înțeleg că se va întâmpla acest lucru fiecărei ființe vii. La vârsta de 9 ani copiii pot crede că dacă se comportă într-un anumit fel sau dacă își vor pune o dorință persoana dragă lor nu va mai muri. Deseori, copii aflați la acestă vârstă personifică moartea ca fiind o fantomă, un schelet, o pelerină neagră cu o coasa în spate. Cel mai bine este să îi oferiți copilului informații clare, precise, simple și oneste cu privire la moarte și la ceea ce s-a întâmplat cu persoana decedată.
La vârsta adolescenței, copii încep să înțeleagă că fiecare ființă umană moare în cele din urmă indiferent de comportament, dorințe sau orice altceva încearcă să facă pentru a stopa moartea persoanei dragi. Un adolescent care întreabă de moarte nu așteaptă ca tu ca și părinte să îi oferi un răspuns literal, ci mai degrabă un răspuns care să-l facă să înțeleagă cursul natural al vieții. Oricare ar fi problema pe care adolescentul tău o întâmpină, cel mai bun suport pe care i-l poți oferi este aceea de a-l încuraja să se exprime și de a-i împărtăși și tu sentimentele și suferința pe care o ai în suflet după cele întâmplate.
Este bine să iei copilul la înmormântare? Depinde doar de tine și de copilul tău! Atâta timp cât i-ai explicat copilului ceea ce se întâmplă la o înmormântare, ulterior poate decide singur dacă dorește sau nu să meargă la eveniment. Dacă acesta refuză, nu fă în așa fel încât să-l faci să se simtă vinovat pentru alegerea pe care a făcut-o! Încearcă să detaliezi, spune-i că trupul neînsuflețit se va afla întins într-un sicriu, la față nu mai arată la fel ca înainte, persoana nu va fi capabilă să vorbească, să vadă sau să asculte, persoanele de față vor fi îmbrăcate cu haine închise la culoare – negre, unii oameni vor plânge, etc. Dacă ești una din persoanele îndurerate și crezi că nu vei putea avea deplină grijă de copilul tău în acele momente, poți ruga o persoana apropiată care va putea fi calmă și să îi răspundă la eventualele întrebări. Totodată, este important să îi arăți copilului tău ceea ce simți, să înțeleagă că plânsul este o reacție firească a durerii și pierderii.
Iată reacțiile pe care le pot avea copiii atunci când cineva drag moare:
Sentiment de vinovăție – anumite studii au arătat faptul că, atunci când moare un membru al familiei apropiat (frate, soră sau un părinte) deseori, copilul se simte vinovat. Acesta nu are capacitatea de a înțelege cauza și efectul relațiilor, a ceea ce s-a întâmplat. Copiii se gândesc că, într-un fel ei au cauzat moartea celuilalt. Copiii pot vedea moartea ca pe o pedeapsă primită de la cel care a murit: „Mama a murit și m-a lăsat singur pentru că am fost un copil rău.”
Sentiment de furie – moartea unei persoane dragi poate cauza sentimente de furie atât persoanelor adulte cât și copiilor. Putem simți furie față de doctorii care nu au reușit să salveze persoana decedată sau putem simți furie față de noi înșine pentru că nu am reușit să ne dăm seama că este în pericol. Cu toate acestea, furia este o emoție firească care are legătură cu durerea suferită în acele momente și trebuie să o acceptăm ca atare.
Regresie – copiii ar putea începe să își sugă degetul, să aibă enurezis. Acești copii au nevoie de sprijin și înțelegere. Astfel de regresii sunt temporare.
Depresie și alte comportamente – unii copii se închid în ei înșiși, iar furia resimțită se transformă în depresie, se retrag, se enervează foarte repede, devin agresivi, sau se manifestă fizic în diverse forme. Dacă aceste schimbări persistă mai mult de 6 luni ar fi bine să consultați un specialist în psihoterapie care vă va putea ajuta.
Psiholog clinician – psihoterapeut
Eliza – Geanina Cogian
Copierea sau reproducerea fără menționarea sursei este strict interzisă!