Sfaturi pentru a depăși conflictul cu autoritatea

Posted by

„Viaţa de familie este prima școală a emoţiilor” – Daniel Goleman

Ce persoane credeţi că le putem vedea ca fiind autoritare? Depinde de fiecare persoană în parte, dar printre persoanele autoritare cel mai des întâlnite sunt în primul rând părinţii, profesorii și șeful de la muncă. 

            Multe persoane trăiesc o stare de discomfort puternic atunci când trebuie să se întâlnească cu persoanele din viaţa lor pe care le consideră ca fiind autoritare. Chiar mai mult, simt o teroare cumplită atunci când sunt chemate în biroul șefului sau au un sentiment de supunere faţă de acesta, de colegii mai în vârstă sau sunt pur și simplu paralizaţi în faţa unor persoane pe care le percep ca fiind superioare.

            Ce se află în spatele acestor frici?

            Pentru a reuși să depășești conflictul cu autoritatea, e necesar în primul rând să înţelegi care e cauza. La baza acestor emoţii trăite faţă de o persoană pe care o considerăm autoritară se află o puternica depreciere de sine, neîncredere, o stimă de sine scăzută, iar valoarea de sine depinde în principal de ceea ce spun ceilalţi.

            Originea fricii de autoritate

            Majoritatea persoanelor cărora le este frică de autoritate se simt ca și cum ar fi un copil în faţa unui parinte. Ele se simt imperfecte, imature, mici, în faţa unui părinte autoritar, perfect, matur, puternic, mare. Prin mecanismul proiecţiei, persoana proiectează pe persoanele considerate autoritare idealul de perfecţiune pe care și l-a format în copilărie în relaţia cu părinţii.

            Ce legătură este între părinţi și autoritate?

            Autoritatea este un lucru benefic în dezvoltarea și educaţia propriului copil. Cu toţii avem nevoie de educaţie și aceasta o primim în primul rând de la părinţii noștri. Uneori, sau mai bine zis, deseori, pentru implementarea regulilor de educaţie, părinţii le impun acestea propriilor copii apelând la metode mai puţin plăcute precum pedeapsa, sau chiar bătaia, din nefericire. Mulţi părinţi pleacă de la ideea preconcepută că „bătaia este ruptă din rai”, sau “bătaia este mama învăţăturii” lucru care nu este deloc adevărat! Câţi copii, după ce sunt bătuţi fac ceea ce le-au cerut părinţii? Cei care se conformează o fac din frică, nu că au înţeles de ce trebuie sau nu să facă un anumit lucru! Şi în acest mod, părinţii devin persoane autoritare în faţa propriilor copii, câștigând „o luptă”, frica copilului faţă de propriul părinte, dar pierzând ceea ce este mai important: dragostea și respectul propriului copil! Un copil „îngenunchiat” cu forţa niciodată nu te va respecta!

          Cum să evit ca părinte să devin autoritar într-un mod negativ faţă de propriul copil?

          Învaţă să spui „Nu” copilului tău, dar urmat de o explicaţie pentru ca acesta să înţeleagă diferenţa între ceea ce este bine și ceea ce este rău. Faptul că ești părinte nu-ţi dă dreptul să spui: „Nu! Pentru că așa vreau eu!”. Acest lucru va ajuta în evitarea ulterioarelor posibile conflicte dintre voi.

           În momentele în care simţi că devii furios și crezi că nu te vei putea controla în momentele imediat următoare, pleacă de lângă copil, iar după ce te vei simţi mai bine discută cu el într-o manieră asertivă, fără a-l ofensa și agresa în vre-un fel.

          Încurajează-ţi copilul ori de câte ori respectă regulile și încurajează-l în susţinerea propriilor idei, acceptă și soluţiile lui alternative, sau negociaţi împreună anumite reguli.

          Ce pot face atunci când părintele meu este autoritar? 

          Dacă părintele este suficient de empatic și de deschis în a accepta să discutaţi despre trecutul său, vei înţelege că totul a pornit de când era și el copil, de la educaţia primită da la părinţii săi. Aceste discuţii te pot face mai înţelegător și să nu devii furios și reactiv atunci când părintele încearcă să se impună în faţa ta într-un mod agresiv.

          Același lucru se va întâmpla ulterior și în preajma altor persoane pe care le consideri tu ca fiind autoritare. Vei reuși să le privești cu empatie și vei înţelege că, înainte de toate, acea persoană este o fiinţă umană și mai apoi o persoană care „joacă un rol autoritar” – de exemplu de șef care le știe pe toate…

          Este important să înţeleg că am crescut mare și nu mai sunt copilul fricos și neajutorat de altă dată.

Psiholog clinician – psihoterapeut
Eliza – Geanina Cogian

Copierea sau reproducerea fără menționarea sursei este strict interzisă!