Posted by 
Din momentul în care ne naștem și pe tot parcursul vieții, hrana este elementul central al existenței noastre. Mâncarea ne asigură necesarul de vitamine, proteine, minerale, pentru energia de care are nevoie organismul ca să trăiască și să se dezvolte. Hrana stă la baza întăririi sistemului nostru imunitar care ne asigură supraviețuirea.
CE SE ÎNTÂMPLĂ DE FAPT
Prima emoție pozitivă pe care o trăim este sânul mamei, laptele matern, asociat cu strâgerea în brațe a mamei, mângâierile acesteia, căldura pielii, cuvintele blânde care ne mângâie auzul. Atunci apare prima condiționare între hrană și satisfacerea nevoii emoționale. Ulterior, de-a lungul vieții, asociem hrana cu cele mai frumoase momente din viață: masa în familie, vizitele la prieteni, ziua de naștere, sărbătorile tradiționale, ieșirile în natură. Aproape totul ce se petrece plăcut în viața noastră are ca element central hrana, masa înconjurată de cei dragi ca mijloc de socializare. A mânca, pe lângă satisfacerea simțurilor, devine bucurie, o emoție pozitivă fără de care nu putem funcționa optim. Mai mult de atât, pentru marea majoritate a părinților, prima grijă este aceea dacă copilul a mâncat, deși numeroase studii au demonstrat că, chiar și la animale, mângâierea și îmbrățișarea sunt mai importante decât hrana. Cu timpul, atunci când am probleme emoționale, apelez în mod inconștient la ceea ce știe subconștientul meu mai bine să facă: mănânc ca să apară emoția pozitivă, bucuria, adică mănânc pe fond emoțional. Este ca și cum ai lua un drog – mâncatul este metoda prin care evit să mă gândesc la problemele mele și să acționez pentru rezolvarea acestora. Mănânc și astfel apare o bucurie artificială asemănătoare efectului drogurilor sau alcoolului.
CUM ÎNȚELEG PROBLEMA
În psihoterapie avem o abordare diferită de cea uzuală: eu nu mă îngeraș pentru că mănânc, ci mănânc pentru că…. Statisticile arată că abordarea de tipul cauza – efect, precum și o abordare bazată doar pe dietă și sport, nu dă rezultatele scontate. De diete, în mod singular, nici nu mai e cazul să vorbim cât de nocive sunt, mai ales când sunt făcute „după ureche”. Este important să înțelegem circularitatea procesului și modul cum el este întreținut: emoțiile negative sunt cauze, dar și efecte în menținerea acestei circularități. De exemplu: dacă am o stimă de sine scăzută, voi fi tristă, iar emoțiile mele negative voi încerca să le înlocuiesc cu hrana emoțională. Devenind supraponderală, nu-mi place de mine, am o părere proastă despre mine, stima mea de sine scăzută este menținută, din nou mănânc emoțional și „roata se învârte”. Acesta ar fi un exemplu. Depresia mă duce pe drumul supraponderabilității și aceasta mă determină să fiu depresiv. În terapie, de cele mai multe ori, vindecând depresia, persoana scade semnificativ în greutate. Odată, o clientă care a ieșit din depresie mi-a spus: „Nici nu mai am timp să mănânc! Nu e nevoie de dietă!”
CARE SUNT EFECTELE SUPRAPONDERABILITĂȚII
Cele mai semnificative efecte psihologice ale persoanelor care sunt prizonierii greutății lor corporale sunt: depresia, anxietatea, fobia socială, izolarea, stima de sine scăzută, imaginea negativă despre propria persoană și imaginea corporală, relații de cuplu și o viață sexuală nesatisfăcătoare. Persoana, datorită părerii proaste pe care o are despre ea însăși, de felul cum arată, de modul defectuos de a depune efort, este pusă în situația de a-și cenzura viața socială. După cum se observă toate sunt înlănțuite, e o rețea nefastă din care ieși cu greu…
Mai putem vorbi și de efectele psihologice ale dietelor cu pierderi și recâștigări în greutate, care sunt și mai apăsătoare. Persoanele care țin diete frecvente, după ce au scăzut în greutate un număr de kilograme, devin euforice. Consideră că și-au rezolvat problema dar, atunci când constată că slăbirea nu-i ajută să obțină ceea ce ei doreau de fapt – stima de sine mai crescută, mai multă considerație din partea celor din jur – devin la început iritați, pentru ca apoi să devină depresivi. Când devin depresivi continuă să folosească mâncarea ca și consolare pentru propria singurătate și nefericire. Supraponderabilitatea „vorbește” de fapt despre rănile noastre interioare pe care încercăm să le ascundem de cei din jur.
CE ÎNSEAMNĂ SĂ MĂNÂNC PE FOND EMOȚIONAL
Este important, pentru început, să reușești să faci o distincție clară în ceea ce privește motivul pentru care mănânci: mănânci pentru că îți este foame sau mănânci pe fond emoțional? Foamea are doar componenta fizică, pe când pofta, tentația, este o combinație între comenzi fizice și emoționale. Atunci când mănânci pe fond emoțional o faci indiferent de oră, poate fi și noaptea, înfuleci fără să-ți dai seama, pentru ca apoi să te simți vinovat și să-ți pară rău.
CUM MĂ POT FOLOSI DE PSIHOLOGIE
În primul rând e important să înțelegi efectul puternic pe care le au cuvintele în viața noastră: nu spui „Trebuie să slăbesc!” ci spui „Vreau să slăbesc! Pot să slăbesc!”. Cuvintele ne programează gândirea și acțiunile.
Voința necesară pentru a te abține vine din starea ta de conștientă. Când simți că îți vine să mănânci gândește-te dacă îți este foame cu adevărat și fă o evaluare a ceea ce ai mâncat până atunci. În caz contrar, dacă nu ai o explicație clară pentru ce vrei să mănânci, aplică tehnica celor 15 minute. În momentul în care îți este foame încearcă să amâni 15 minute: ascultă muzica preferată, dă un telefon cuiva, ieși pur și simplu din casa. Poți pune diverse semne, doar de tine știute, care să te atenționeze să te oprești – caricaturile cu lacătul pus pe frigider au un sâmbure de adevăr! Cu timpul, când vei stăpâni situația, poți mări intervalul de timp. Important e ca tu să fii „șeful”, nici o tentație să nu te mai controleze, să devii puternic.
Cea mai completă și cu rezultate de durată este terapia care se bazează pe toate aspectele: dietă, sport și psihoterapie, cu rezolvarea problemelor emoționale.
Psiholog clinician – psihoterapeut
Antoanela – Carmen Cogian
Copierea sau reproducerea fără menționarea sursei este strict interzisă!