Posted by Vrem, nu vrem, în permanență evoluăm. Că e în bine sau în rău, tot evoluție este. Unii dintre noi confundă evoluția, trecerea timpului, cu schimbarea în sine. Dacă azi ești exact ca și ieri poți spune că ai o identitate puternică, dar nu că te-ai dezvoltat.
Nu de puține ori auzim în jurul nostru cum unii declară mândrii: „Eu am rămas același om!”. Da, putem evolua dar fără să schimbăm mare lucru în viața noastră și asta se vede cu ochiul liber pentru fiecare dintre noi. E bine? E rău?
Identificarea la extrem cu ceea ce ești la un moment dat îți poate produce suferință atunci când viața te pune în anumite situații și tu nu vrei să te schimbi. Cu cât te opui mai mult fluxului de schimbare impus de viață cu atât vei suferi mai mult, în forme din ce în ce mai intense, începând de la relații disfuncționale și până la boli foarte grave. Eul, care este format din toate credințele noastre acumulate pe parcursul vieții, trece prin mai multe stadii de evoluție, de transformare și când ne opunem forței firești de transformare, suferim. Cu alte cuvinte, ceea ce gândim, ceea ce simțim și felul cum acționăm, nu mai este compatibil cu situația nouă apărută în viața noastră. Dacă nu ne schimbăm modul de a gândi, cel creator de suferință, vom suferi în continuare din ce în ce mai mult.
Din păcate, foarte mulți dintre adulți nu au depășit un tipar comportamental ce ține de stadii de dezvoltare din copilărie. Ei gândesc și acționează în viață având ca bază de pornire o serie de principii: Ce pățesc? Ce primesc în schimb? Ce vor spune ceilalți? Ce trebuie să fac? Foarte puțini dintre noi ajung la stadiul de a a acționa conform principiului: Ce cred eu că e bine să fac?
Este simplu să-ți dai seama dacă s-a produs o schimbare în viața ta: relații mai armonioase, o stare de bine și de bucurie, nu mai ești obosit și stresat în permanență, oamenii din jurul tău sunt mai buni, în mintea ta e liniște.
Dezvoltarea personală nu va avea efect decât în momentul în care individul va atinge a anumită maturitate psihologică, maturitate care o poți obține doar în urma unui proces terapeutic dorit și asumat, cu perseverență și seriozitate. Abia apoi vei putea înțelege și aplica tehnici și metode noi de adaptare. Tendința oamenilor, pentru că nu mai au răbdare, este de a sări etape, de a forța schimbarea, încercând să trăiască într-o realitate artificială: pot nega realitatea gândind forțat pozitiv, pot încerca să pară altceva decât sunt în realitate punându-și măști, se pot forța să pună în practică ceea ce le spune o carte, un mentor sau un consilier de dezvoltare personală. În curând vor constata că nimic în jurul lor nu s-a schimbat, situațiile sunt la fel ca înainte, dar ei strigă din răsputeri că s-au schimbat și ceilalți nu văd.
Ce înseamnă să fii matur psihologic, adică să-ți dezvolți Eul, să-l faci flexibil și gata de schimbare? Iată câteva repere care te pot ajuta în propria evaluare:
- Îți asumi responsabilitatea pentru faptele tale – recunoști când ai greșit, îți ceri scuze, înveți din greșeli, ai curajul să ceri celor din jur să-ți spună dacă ai greșit cu ceva;
- Manifești empatie față de persoanele din jurul tău – înțelegi o ființă în suferință și o respecți, ajuți atunci când ți se cere ajutorul și doar atunci;
- Accepți negocierea dorințelor tale – nu forțezi oamenii și situațiile din jurul tău să fie în concordanță cu dorințele tale;
- Ai o bună toleranță la frustrare – nu te deranjează acțiunile celor din jur și nu vezi mereu dușmani în jurul tău care au ceva cu tine;
- Accepți că nu orice dorință poate fi îndeplinită atunci când îți dorești – nu consideri că ți se cuvine totul și că cei din jur trebuie să-ți stea la dispoziție și să te servească;
- Ești sociabil și ai mai mult de un prieten – numărul foarte mic de prieteni, o viață socială austeră și ascunsă, trădează probleme de adaptare, de acceptare, de încredere;
- Ai încredere în tine – ai curaj să faci lucruri noi, ieși în permanență din zona ta de confort;
- Manifești dorință pentru studiu și pentru schimbare – participi la cursuri, evenimente culturale, citești, înveți;
- Îți accepți eșecurile și le poți depăși – consideri că un om are dreptul să greșească;
- Nu mai intri în diverse roluri din jocurile psihologice – nu te mai victimizezi, nu mai cauți în permanență vinovați pentru problemele tale, îți vezi de treaba ta și nu mai agresezi oamenii din jurul tău;
Până nu înțelegem cum funcționează ființa umană, cum ne afectează emoțiile și cum să lucrăm cu ele, până nu înțelegem ce ni se întâmplă, cum putem trece de la automatisme la o acțiune conștientă, nu vom obține beneficiile unei dezvoltări personale. Punerea la îndoială a convingerilor noastre și acceptarea dizolvării Eului cu credințele greșite atunci când viața o cere, ne va scuti de o dizolvare brutală și dureroasă a Eului nostru. Vom duce o viață autentică și în armonie cu cei din jur și cu noi înșine.
Psiholog clinician – psihoterapeut
Antoanela – Carmen Cogian
Copierea sau reproducerea fără menționarea sursei este strict interzisă!