Posted by
Nu puțini sunt aceia care se plâng mereu că sunt trădați, abuzați fizic sau emoțional, folosiți, nerespectați sau respinși și practic ei nu înțeleg de ce au parte numai de astfel de oameni în viața lor. Dureros este mai ales faptul că tocmai cei care ar trebui să ne fie recunoscători, să ne iubească și să ne respecte, sunt cei care ne rănesc.Și atunci unde e dreptatea divină cu care „defilăm” pe drumul evoluției noastre?
Și acum, dacă furia ta s-a atenuat, hai să privim dincolo de situația care ne-a rănit și de durerea care ne-a produs-o! Nu voi începe incursiunea decât după ce îți voi spune că problema aceasta nerezolvată, în timp, te va face să vezi agresori și situații de agresiune peste tot, chiar și acolo unde nu sunt, adică o „scenarită cronică”…. așa cum ne place nouă să glumim uneori.
Aș începe întrebându-te dacă ți s-a întâmplat vreodată, bucuros fiind sau fericit… dacă e să călcăm pe tărâmul filozofiei, și să simți nevoia să rănești pe cineva? Știm cu toții că răspunsul e NU! În sufletele noastre nu pot coexista și bucuria și tristețea! Și furia și liniștea!
Atunci cred că ar trebui să începem așa: când un om ne produce o rană emoțională – agresiune, respingere, ură, critică, sfidare, ironie… – acel om are și el o rană. Are o suferință cumplită care se dorește a fi vindecată. Existența acestei răni duce la gesturi și reacții nepotrivite cu cei din jur. Nu persoana este agresivă, dacă putem spune așa, ci rana care „țipă cu disperare” și cere intervenție terapeutică.
Acum probabil că ai reușit să privești dincolo de ceea ce ți-a produs tristețe sau furie. În cel din fața ta este o rană dureroasă care nu are nici o legătură cu tine, care îl face să funcționeze disfuncțional și nu are nimic personal cu tine. Nu e nimic premeditat, ci pur și simplu prezența ta și ceea ce faci tu, contextul creat, îl activează și îl face să te atace emoțional sau, de ce nu, și fizic. Agresorul caută o victimă!
Privirea rănii celuilalt cu compasiune și curaj ne umanizează și dă putere sufletului nostru să depășească ura, furia, frica sau tristețea. A vedea rana celuilalt te face puternic, îți crește încrederea în tine că poți controla situația. Devii propriul stăpân și nu mai ești victima agresorului, lucru care îi dizolvă puterea asupra ta.
Nimeni nu spune că tu nu ai dreptul să suferi, că nu te-a rănit, că nu ai nevoie de compasiune, dar victimizarea nu va schimba cu nimic situația. Nu te va ridica deasupra agresorului. A vedea rana din agresor nu anulează suferința ta, doar că îți dă putere de înțelegere: Ce rană ai TU în sufletul tău care rezonează cu cea a agresorului? Dacă tu nu ai o suferință ascunsă, cum de te-a durut? Doar rănile deschise dor, nu? Înțelegând ce rană ai tu poți alege un comportament adecvat care să nu-l stimuleze pe celălalt: nu vei riposta la jignire, nu vei simți nevoia să te aperi, nu vei reproșa, nu vei deveni și tu violent sau pur șu simplu vei pleca. Tu vei dicta ce faci nu personalitatea ta lezată! Nu vei mai fi o victimă neputincioasă!
DE CE ATRAG AGRESORI ÎN VIAȚA MEA?
Pentru că Universului îi place armonia și pentru ca tu să înveți iubirea, iertarea, compasiunea, convingerile pe care le ai despre viață și oameni vor dicta calitatea experiențelor tale. Cu cât vei respinge mai mult defectele celor din jur, cu atât Universul ți le va trimite, pentru ca tu să inveți iubirea necondiționată, nonjudecativitatea. Faptul că în viața ta ai parte de abuzatori în mod repetat îți indică felul cum gândești despre ei, despre relațiile tale, de neacceptarea ta. Universul „se supără” atunci când respingi părți care fac parte din El.
Dacă încerci să eviți, ca să nu trebuiască să accepți – șmecheră mintea asta! – totul va fi doar o iluzie de moment, pentru că, în timp, vei constata că acei oameni pe care tu îi considera minunați vor deveni în timp… ghici ce? AGRESORI!
CE POT FACE?
Ceea ce ai de făcut este să dizolvi convingerile care atrag abuzatorii din viața ta. Pentru relații frumoase trebuie să gândești frumos despre oameni, să le vezi calitățile, să fii sincer, autentic, chiar dacă experințele tale anterioare au fost neplăcute. Asta nu înseamnă să te minți singur că ești înconjurat de îngeri, nicidecum, ci să încerci să privești dincolo de comportamentul oamenilor și să vezi cauzele acțiunilor lor, traumele, suferințele și rănile lor. Omul nu este comportamentul lui! Vorbele și acțiunile oamenilor sunt dictate de suferința lor sau de bucuria lor.
Un caz particular este acela al persoanelor care au convingerea că oamenii sunt doar buni. Acești oameni poartă și ei o rană, o durere, nu pot accepta violența umană. Sunt persoane care au fost martorii violențelor, abuzurilor fizice și emoționale, fără a putea intreveni, este o rană a neputinței. Ei atrag agresori tocmai pentru a accepta oamenii așa cum sunt, nu să le nege acțiunile.
Dacă vei înțelege durerile celor din jur nu vei mai avea niciodată dușmani!
Psiholog clinician – psihoterapeut
Antoanela – Carmen Cogian
Copierea sau reproducerea fără menționarea sursei este strict interzisă!