Posted by De obicei, articolele despre animalele de companie ne informează despre sănătatea lor, dresaj, vestimentație haute couture sau clasică, hairstyle și alimentație.
Din păcate, de prea puține ori, ni se vorbește despre situații din viața noastră peste care suntem nevoiți să trecem atunci când avem un animăluț care ne bucură sufletul.
Recunosc că, până de curând, nu m-am gândit nici o clipă la acest eveniment care poate face parte din viața unora dintre noi dar, de ceva vreme, avem un nou membru de familie, o minune de buldog francez. Să vă povestesc cât e de extraordinar nu cred că e necesar… oricum e… cel mai cel! Presupun că, cei care aveți un animăluț de companie știți deja asta! Ca orice alegere pe care o facem în viața noastră, ea vine „la pachet” cu avantaje și dezavantaje. Animalul de companie ne aduce bucurie, entuziasm, poate fi „pansament emoțional” la nevoie, un ajutor de nădejde în creșterea copiilor sau pentru persoanele cu dizabilități motrice, vizuale. Vrem sau nu, el va deveni elementul central al familiei, modificând obiceiuri, comportamente, specifice familiei până în acel moment. Să recunoștem că, nu de puține ori, aceste modificări ale dinamicii familiale sunt incomode. Atașamentul dezvoltat între noul membru de familie și ceilalți devine foarte puternic: îl tratăm ca pe propriul copil, îi vorbim, „punem vorbe în gura lui” și ne amuzăm copios, dezvoltăm o empatie greu de înțeles pentru persoanele care nu sunt în această situație. Faptul că noi știm că această ființă are o durată de viață mult mai scurtă decât a noastră, ne poate determina să ne simțim vinovați atunci când nu oferim totul în acestă relație. De aici și acest atașament deosebit de puternic, care va avea un rol important în gestionarea emoțiilor în caz de pierdere, deces, situații de boală.
Cu cât animalul are o inteligență mai dezvoltată, mai apropiată de cea umană, cu cât comunicăm mai bine cu el, cu atât pierderea va fi suportată mai greu. În afară de pierderea propriu-zisă, accidentală, furt, decesul poate fi dat de fenomenul de îmbătrânire, de un accident nefericit, boală și chiar eutanasiere. Indiferent de felul cum survine pierderea, aceasta va produce o rană emoțională profundă și un gol emoțional greu de înlocuit.
La fel ca și în cazul pierderilor umane, cel mai ușor de gestionat este decesul firesc, natural, dat de fenomenul de îmbătrânire. Deși așteptată, dispariția este resimțită greu la nivel emoțional, dar mult mai ușor decât în celelalte cazuri. Membrii familiei își gestionează suferința recadrând situația: „A fost cel mai fericit cățeluș…. i-am dat tot ce a fost mai bun…ne-am jucat cu el de fiecare dată… a fost iubit… a fost fericit… atât a fost să fie…” Celelalte situații, de moarte accidentală, pierdere, boală sau eutanasiere, sunt mai greu de suportat, atât prin prisma faptului că poate fi o emoție șoc, neașteptată, dar poate apare și sentimentul de vinovăție: „N-am fost suficient de atenți… n-am avut grijă cum ar fi trebuit… dacă…. dacă… dacă…”. Vinovăția este o emoție greu de gestionat, având nevoie de un travaliu personal și profund. Este important să înțelegi că fiecare dintre noi, la un moment dat, alegem soluția care ni se pare cea mai bună. Nimeni, niciodată, exceptând patologia, nu dorește să facă rău unui suflet pe care îl iubește și lângă care își petrece bucuria.
Perioada de doliu aduce cu sine tristețe, modificări de program, comportamentale, momente când îi simțim prezența, când ni se pare că e momentul să apară de undeva…. Trist, dar adevărat! Fiecare dintre noi parcurge perioada de doliu diferit, unii mai greu, alții mai ușor. Indiferent de situație, este bine să nu forțați adaptarea la noul context luându-vă un alt animal înainte de terminarea travaliului de doliu. Noul animal de companie are nevoie de iubire, atenție, respect și nu trebuie să aibă rol de panaceu pentru familia în care a venit.
Tu ai curaj să iubești ceva ce știi că sigur vei pierde?
Psiholog clinician – psihoterapeut
Antoanela – Carmen Cogian
Copierea sau reproducerea fără menționarea sursei este strict interzisă!